Mazilirea lui Geoană s-a amânat pentru câteva zile. Nu pentru că fostul lider ar fi argumentat în vreun fel încercarea de "destabilizare" a PSD, proiectată la şpriţ cu prietenii, ci, mai ales, din motive absolut pragmatice. "Ce mult îmi displace gustul amar şi şefia asta a lui Ponta" ar fi spus Geoană la Ramada. "Şi mie, ce mult îmi displace gustul amar şi şefia asta a lui Ponta" ar fi răspuns pe rând, Toma, Lazăr, Gust etc, până când au început să sune telefoanele la Ponta, iar liderul le-a transmis sec: "Când mai vorbiţi de mine daţi telefoanele pe silent", şi pe urmă a-nceput să-i mazilească.
Că l-a torpilat pe fostul lider al Aradului, în creierii nopţii, n-a fost nicio surpriză. Era de la sine înţeles că omul o să zboare precum epoleţii generalilor sub rafalele gloanţelor lui Stalin - unul dintre personajele cel mai des asociate numelui Victor Ponta în ultima perioadă, deşi liderul din Kiseleff se dezvoltă mai ales pe modelul Guevara -, odată ce acesta şi-a permis să epistoleze pe tema "stalinismul lui Victor". Execuţia lui Lazăr era una, în esenţă, fără recul politic, dar care şi-ar fi dorit să capete ecoul unui ultim avertisment dat miliţiei lui Geoană. Şefii de la centru s-au gândit că altfel vor "negocia" liniştirea fostului lider, cu Lazăr cel întors în "morţi", întins pe năsălie.
Gluma s-a îngroşat însă a doua zi, când senatorul Ion Toma de la Olt i-a trimis demisia lui Ponta pe net. În josul acesteia, demisionarul îşi exprima, şi el, speranţa că liderul va primi gândul cel bun şi va renunţa la jihadul din partid. Iar Toma era o pierdere pe care liderul PSD nu o luase în calcul nicio secundă. Mai mult, promitea degajat că va interveni chiar el la organizaţia "de domiciliu" a senatorului spre a-i face pe cei în drept să renunţe la a cere excuderea proscrisului, "tocmai pentru că e un senator vechi şi serios". Doar că Toma n-a mai aşteptat "
