Dan Voiculescu nu a avut angajament cu Securitatea. Doar legături, ca orice om valoros. Voiculescu nu a fost nici măcar turnător de duzină. Avea standarde, aşa că a ales funcţia de servant al serviciilor secrete. Felix nu există pentru că inventatorul său ar fi colaborat. Dan Voiculescu a făcut altceva. A comunicat.
Nu-mi imaginez un discurs public mai măcinat de contradicţii decât cel al lui Dan Voiculescu. Nu cred că există un personaj mai prins în plasa propriilor intrigi decât Felix. Şi totuşi, România nu se va schimba după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis, printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă, că Dan Voiculescu a făcut înainte de 1989 poliţie politică. Iată de ce.
A. Dacă s-ar fi păstrat consecvent măcar cu propriile declaraţii, senatorul Partidului Conservator ar fi trebuit să-şi dea, până la această oră, demisia. Nimic din ceea ce spune însă Dan Voiculescu nu merită prezumat ca fiind veridic sau onest. Felix a pierdut şansa de a rămâne un pseudonim. Unul inventat într-o epocă în care linia de demarcaţie dintre victime şi călăi nu va fi niciodată clară. A ales, în schimb, să se transforme într-un scrib de istorie alternativă SF. Mai simplu ar fi fost ca Dan Voiculescu să spună că nu şi-a imaginat regimul comunist prăbuşindu-se şi a preferat să urce pe scara socială cu metodele şi în condiţiile epocii.
Crede cineva că ai fi putut lucra înainte de 1989 în comerţul exterior fără a sta, din când în când, la şuete cu Securitatea? Nu-l bănuiesc de atâta naivitate nici măcar pe Dan Voiculescu, care încearcă să se disculpe astăzi cu argumentul spionajului economic. O întrebare ipocrită pentru senatorul PC: un tip care ajunsese, la un moment dat, să controleze sectoare întregi din operaţiunile comerciale ale României ceauşiste nu ştia, de exemplu, că o parte din sumele strânse prin operaţiuni AVS (aport valutar speci
