Minami Sanriku, localitatea care a fost ştearsă de pe hartă. Nici un geam nu s-a spart la cutremur, dar tsunamiul a ras tot. Zece mii de oameni sunt daţi dispăruţi.

Primul lucru care te frapează este liniştea. Nici un sunet nu se aude, în vreme ce ne apropiem de ceea ce odată era un oraş de coastă înfloritor.

Când te afli în ultima curbă a drumului care coboară spre Minami Sanriku, priveliştea dezastrului te izbeşte în faţă, oricâte imagini ai fi văzut până atunci, scrie Alex Thomson pentru Daily Mail.

În 30 de ani de când sunt corespondent de război am relatat peste 20 de conflicte şi câteva cutremure majore. Dar nimic nu se compară cu ceea ce văd acum.

La numai un minut după ce ai trecut prin oraşe şi sate neatinse de cutremur, încât nici măcar un ciob nu lipsea din geamuri, dai cotul şi eşti şocat. Un întreg oraş de 17.000 de locuitori pur şi simplu a încetat să mai existe.

Cel puţin 95% dintre clădiri nu numai că sunt distruse; au fost reduse la mormane informe din lemn făcut ţăndări, beton sfărâmat şi metal răsucit. Tot acest peisaj este decorat hidos cu detalii ale vieţilor distruse: o femeie zâmbeşte din fotografia de nuntă, o chitară spartă zace printre sfărâmături, o păpuşă ruptă, pagini dintr-un caiet de şcoală.

Poliţia încearcă să ne oprească să mergem mai departe, dar ne dăm jos din maşină şi o luăm pe jos.

Un camion cu remorcă a fost transformat de forţa apelor într-un zig-zag de fiare diforme, cu cabina smulsă. Patru maşini au fost izbite de el, peste întregul morman stă un acoperiş de casă. Locuinţele au fost mărunţite şi transformate în aşchii. Pe drumul ce duce spre şcoală, văd alte patru sau cinci maşini atârnând periculos deasupra unei râpe.

Tabloul aminteşte de fotografiile de la Hiroshima sau Nagasaki, după căderea bombelor atomice.

Astăzi ar fi trebuit să fie o amiază de duminică plină de viaţă,