Destinul tragic al românilor care au avut ghinionul să-şitrăiască viaţa în perioada anilor 40-60 e bine ilustrat detraiectoria demnă de film hollywoodian a unuia dintre cei mai marifotbalişti pe care i-a avut ţara noastră: Titus Ozon. Născut laBucureşti, pe 13 mai 1927, în Obor, într-o vilă situată la oaruncătură de băţ de locul unde e acum amplasată Gara de Est, Ozona început fotbalul la Unirea Tricolor. Cariera acestui jucător"conflictual, independent şi genial pe teren",după cum îl caracteriza antrenorul Cornel Drăguşin, care l-a avutelev la Progresul, a fost marcată de războiul cu generalii de laDinamo.

Episodul de faţă din serialul "Blaturile fotbalului" se abatepuţin de la tipic, deoarece nu va reflecta, ca până acum,aranjamentele explicite pentru câştigarea meciurilor, ci alterareagenerală a condiţiilor de competiţie în România sovietică.Tot cadrul moral şi legislativ antebelic, construit într-o altfelde societate, s-a prăbuşit, primordială devenind forţa armată (lapropriu).

În 1995, fostul fotbalist i-a povestit autorului acestuimaterial peripeţiile incredibile pe care i-a fost dat să letrăiască şi pe care, din motive lesne de înţeles, nu a putut să ledescrie în cartea autobiografică "Mereu în 16 metri", apărută în1972. A fost ultima discuţie a lui Ozon cu un ziarist înainte de ase stinge din viaţă (pe 24 noiembrie 1996).

"Junioratul l-am făcut la Unirea Tricolor. Era înperioada războiului, viaţa era foarte grea, dar nea Fane Cârjan, unom absolut extraordinar, se zbătea mult pentru echipă. După 1944,acest noroc al meu de a mă fi născut în Obor, în cartierulnegustorilor, avea să se întoarcă împotriva mea", îşiamintea, în ianuarie 1995, genialul fost fotbalist.

Ozon a fost remarcat de Ştefan Cârjan şi luat repede, de pemaidan, la echipa mare. Unirea Tricolor a promovat, în 1947, înprima divizie, dar criza financiară a dărâmat clubul. Du