Era pe timpul lui Nicolae Ceauşescu. În Piaţa Matache Măcelarul, o bătrână, cu câteva ciolane într-o pungă, pe care reuşise să le cumpere după lungi ore de stat la coadă, îşi făcea cruce zicând:

- Mulţumesc, Doamne, că am reuşit să cumpăr ciolanele astea!

- Nu se zice aşa, mătuşă!, a corectat-o un „băiat cu ochi albaştri“.

- Da’ cum se zice?

- Mulţumesc, tovarăşe Nicolae Ceauşescu!

- Da? Şi după ce n-o să mai fie tovarăşu’?

- Abia atunci să mulţumim lui Dumnezeu! Era pe timpul lui Nicolae Ceauşescu. În Piaţa Matache Măcelarul, o bătrână, cu câteva ciolane într-o pungă, pe care reuşise să le cumpere după lungi ore de stat la coadă, îşi făcea cruce zicând:

- Mulţumesc, Doamne, că am reuşit să cumpăr ciolanele astea!

- Nu se zice aşa, mătuşă!, a corectat-o un „băiat cu ochi albaştri“.

- Da’ cum se zice?

- Mulţumesc, tovarăşe Nicolae Ceauşescu!

- Da? Şi după ce n-o să mai fie tovarăşu’?

- Abia atunci să mulţumim lui Dumnezeu!