Citesc o întrebare forumistă adresată unuia dintre editorialiştii care - pe bună dreptate - îşi regăsesc în ultima vreme inspiraţia amară în limbajul „dispreţului responsabil" faţă de „clovnii" de la guvernare şi din opoziţie. „...Aveti foarte multă dreptate. Problema este cum de nu vă înspăimântă faptul că aveţi atât de multă dreptate?...".
„Nu isterizaţi populaţia!", apelează, în acelaşi timp, un alt forumist la toţi cei care încearcă un fel de recensământ lexical, al celor mai urâte cuvinte cu care poate fi caracterizat politicianismul de ultimă oră de la Chişinău.
S-ar putea, pe de altă parte, reproduce şi replici dinafara spaţiului virtual sau gazetăresc, de pe toloace sau de la forumurile improvizate ale cumătrilor de prin curţi sau de pe la baruri, dar lexicul ar face să roşească până şi obrazul de tureatcă. Indiferent dacă justificat sau ba.
Sigur că, în cea mai mare parte, ce se scrie acum sau ce se spune la nivel aproape folcloric despre prestaţia puterii mai degrabă înspăimântă sau chiar poate duce la isterizarea unora mai slabi de înger.
Şi este explicabil: distanţa dintre aşteptările celei mai mari părţi a electoratului faţă de guvernare şi ce oferă aceasta societăţii rămâne aceeaşi, dacă nu cumva chiar creşte. Şi, cel mai grav, fără explicaţii credibile suficiente. Sau cu - în loc de explicaţii - şicane între purtătorii de valori şi principii.
Ori cu inocularea, cu bună ştiinţă sau fără, în mintea cetăţeanului a gândului că angajamentele bune sunt doar de mascaradă, de suprafaţă... Şi că dincolo de ele e viaţa reală, unde e ca întotdeauna şi unde doar naivii şi proştii mai cred într-o guvernare fermă în onestitatea ei sau, mă rog, onestă în fermitate... Şi că... e mai bună căpuşa-tâlhar a coaliţiei decât a opoziţiei de acum...
Cum să fii electorat optimist şi galant la vorbe, dacă politicienii (de la guvernare, dar şi
