Chestiunea măririi duratei arestării preventive de la 24 de ore la 48 sau chiar 72 de ore, adusă în atenţia opiniei publice de procurorul general al României Codruţa Kovesi la şedinţa de bilanţ al activităţii Ministerului Public pentru anul trecut, nu poate avea loc fără modificarea Constituţiei. Legiuitorul constituant este aşadar cel care trebuie convins de oportunitatea unei asemenea măsuri, în sensul stabilirii cu exactitate a efectelor acesteia pentru bunul mers al activităţii de judecată.

Până la legiuitorul constituant, s-a pronunţat însă pro-prelungire preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), judecătorul Horaţius Dumbravă. Acesta, ca şi Kovesi, a susţinut că activitatea de judecată poate fi afectată negativ din cauza multitudinii de acte procedurale ce trebuie effectuate în interiorul termenului de 24 de ore. Şeful CSM consideră “prea scurtă” durata arestării preventive în România, el subliniind faptul că se pot genera “greşeli” sau “abuzuri” din cauza “presiunii create asupra celui care are dosarul în faţă”. Judecătorul Dumbravă susţine că legiuitorul constituant s-a grăbit atunci când a prevăzut acest termen şi propune mărirea lui la 48 de ore.

Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a precizat că decizia în acest caz aparţine legiuitorului constituant, care trebuie totuşi să ţină cont de practica CEDO. Astfel ministrul Predoiu a subliniat că, analizând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, se constatată că această instanţă a statuat ca în perfect acord cu standardele Convenţiei o reţinere de până la trei zile, până la aducerea suspectului în faţa instanţei de judecată (cauza McKay versus Marea Britanie, 2006). Însă tot ceea ce depăşeşte acest termen de trei zile este considerat excesiv (cauza de terorism Brogan versus Marea Britanie, 1988, în care inculpatul a fost dus în faţa instanţei de judecată după o reţiner