Mulţi oameni calificaţi din ţară au formulat rezerve faţă de direcţia educaţiei consacrată în legi prost făcute, în dispoziţii agramate şi măsuri anapoda. Neînţelegându-se pluralismul opiniilor - care este fie redus la o multitudine de voci gălăgioase ce cred, fiecare, că e însuşi adevărul, fie este asumat formal -, opinia alternativă este practic ignorată. De aceea, referindu-mă acum la direcţia educaţiei, tot mai perceptibil greşită, nu o să evoc opinia mea, ci opinia unei personalităţi a lumii actuale, cu care sunt, desigur, de acord.

După ce a examinat în amănunt, cu largă stăpânire a culturii şi cu viziune de lungă bătaie, evoluţia modernă a universităţilor europene, Prefectul pentru educaţie al Vaticanului, Zenon Cardinal Grocholewski (într-o impresionantă conferinţă „Theologie im Bologna Prozess", 2010), a indicat eroarea de orientare a universităţii europene actuale. M-am bucurat să observ citate în repetate rânduri, de către ilustrul fost judecător suprem din Biserică, două dintre analizele mele: prima, studiul „University and Relativism", publicat în revista Vaticanului, şi discursul meu de la Paris, intitulat „Valorile universităţii europene" - texte reactive la relativism în numele unui universalism reconstruit. Dar nu opinia mea are aici importanţă, cât opinia Prefectului educaţiei.

Această opinie constă în observarea unei neaşteptate reveniri a punctului 20 din Programul NSDAP, ca şi a unor idei din cuvântările liderului studenţilor nazişti de atunci, Baldur von Schirach, şi din scrierile ideologului şef al partidului nazist, Alfred Rosenberg. Acel Program al partidului, din 1934, prevedea, de pildă: „Pentru a face posibilă capacitatea de a atinge o educaţie mai înaltă şi, cu aceasta, accesul la poziţii de conducere pentru fiecare, statul trebuie să se îngrijească de o construcţie temeinică a întregului sistem de educaţie. Programele de î