Modul în care instituţiile statuluis-au mobilizat în Japonia a fost decisiv pentru limitarea pagubelor. Cum funcţionează lucrurile în România? Există, arată Stelian Duduş, inspectorul-şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Bu­cureşti, o ierarhie în cadrul autorităţilor centrale şi locale care trebuie să intervină în caz de dezastre - la nivel local, regional şi apoi naţional. La nivel naţional, ISU are în jur de 28.000 de pompieri şi membri ai fostei protecţii civile. Dar acestora trebuie să li se adauge o bună parte dintre cei care sunt sub contract cu autorităţile locale. Inspectoratele pentru situaţii de urgenţă de la nivel local îl au ca vice­preşedinte pe primar. Primarul are în coordonare sau în subordonare alte servicii, cum ar fi distribuţia apei, a curentului sau a gazelor. În caz de dezastru, Apa Nova, de pildă, distri­buitorul de apă curentă în Bucureşti, întrerupe automat livrarea apei în caz de cutremur. De asemenea, are un plan de urgenţă pentru o intervenţie rapidă cu utilaje pentru asigurarea conti­nuităţii serviciilor de livrare a apei potabile după dezastru. "Dacă situaţia este locală, se mobilizează comitetul local pentru situaţii de urgenţă, comitetul municipal şi aşa mai departe. Nu avem oameni? Îi aducem din alte judeţe. Noi ştim, de pildă, că în Transilvania nu există un pericol foarte mare de a se produce cutremure. Dar şi în Transilvania, ca în toate unităţile administrative, există inspectorate pentru situaţii de urgenţă. Oamenii care sunt acolo sunt mobilizaţi rapid", spune colonelul Duduş. La nivelul Bucureştiului există, într-o zi obişnuită, 30 de echipaje operative ale SMURD (Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descar­cerare), la care se adaugă alte 50 de ambulanţe cu echipaj medical. În cazul unui dezastru, arată însă doctorul Opriţa, medicii, prin fişa postului, sunt "mobilizaţi". Există, la nivelul instituţiilor