Zbuciumat de o nesfârşită tranziţie, perplex în urma unor declaraţii de politician auzite la televizor, măcinat de imposibilitatea de transformare în cauciuc a chenzinei, românul care nu a fost niciodată sigur de apartenenenţa sa doctrinară alege cele mai inedite partizanate politice posibile.
Aşa se face că, mai nou, stânga, dar nu cea pesedistă, ci cea socialistă, începe să fie prezentă tot mai des în spaţiul virtual. Cei care „înroşesc” cu clickuri site-urile deja roşii de la culoarea drapelelor cu secera şi ciocanul, sunt atât nostalgici care au prins o felie mai mică sau mai mare de comunism, pe care o identifică cu tinereţea pierdută, dar şi stângişti noi, care nu prea ştiu decât din cărţi cum era România înainte de 1989, dar sunt atraşi de ideea de a fi altfel şi de tricourile roşii cu Stalin sau Che Guevara.
Nu e de mirare, deci, că site-uri politice, cu un trafic din ce în ce mai mare, precum cel al Alianţei Socialiste, şi-au dezvoltat şi reţele de socializare, precum comunistul.ro unde tovarăşii întru doctrină îşi pot găsi jumătatea ideologică, pe care să o invite la o ciocolată cu rom şi un brifcor proletar.
Spicuind mesajele care circulă pe respectivele portaluri, ai impresia, pe alocuri, că reciteşti pasaje din Scânteia optzecistă. „Dezindustrializarea României, dezorganizarea agriculturii, prăbuşirea finanţelor, comerţului, sistemului bancar au atras după ele zdruncinarea neîntreruptă a relaţiilor sociale, veşnica nesiguranţă şi agitaţie caracteristice societăţii burgheze”, spune un promotor de doctrine. Criza economică este, evident, speculată la maximum, fiind văzută ca un eşec clar al „orânduirii capitaliste”. În acest context, după cum se precizează într-un alt mesaj stângist prin esenţă, „nici burghezia nu mai este ce a fost odată. Şi aceasta pentru că ea însăşi şi-a creat condiţiile propriei pr
