Cum spuneam, PDL a pierdut jumătate din susţinătorii săi, dar opoziţia nu a câştigat cele 15-20 de puncte, care s-au dus la mascarada periculoasă a lui Dan Diaconescu din Caracal.
Dacă aş fi pedelist, aş fi într-adevăr confuz: cum se face că, deşi acum am majoritate în parlament, preşedinţia, DNA, guvernul, o treime din puterea executivă locală, mă conduc după preceptele FMI şi Comisiei Europene, care mă laudă, totuşi am pierdut sprijinul public şi lucrez într-o atmosferă de ostilitate? Cauza reală este discursul lui Traian Băsescu din seara zilei de 6 mai 2010. Vom ieşi din criză pe buzunarul vostru. Nimeni nu va plăti mai mult decât voi. Şi nu e nimeni care să vă apere. De ce a fost transmis acest mesaj e treaba istoricilor să afle. Mai ales că era parţial incorect – cel puţin în cele ce privesc tăierile de pensii. Oricum, pensiile sunt tăiate de inflaţia persistentă din România, de peste douăzeci de ani inflaţia nu a mai căzut sub 5-6%.
Cum puteau fi anulate efectele acestui mesaj este treaba sociologilor să spună. Normal ar fi fost ca întregul aparat al PDL să fie mobilizat pentru ieşirea din criză. Adică, reducerea cheltuielilor publice inutile şi creşterea veniturilor. În mod normal, ar fi trebuit să vedem o uriaşă acţiune de evaluare a canalelor prin care se scurg banii publici, de la furturile inimaginabile din domeniul achiziţiilor publice până la transferurile cu spoială de legalitate a bunurilor din sectorul public în sectorul privat. În mod normal, ar fi trebuit să vedem o acţiune pe scară largă în domeniul privatizării companiilor de stat. Un program de creştere a eficienţei aparatului administrativ. Un program de eliminare a muncii la negru. Pentru fiecare dintre aceste acţiuni normale avem cazuri în mass-media. Dar presa atât poate – să ofere cazuri. Şi, slavă Celui de Sus, le găseşte zilnic. Un primar de comună care cere şpagă 350.000 de e
