"Ce mai face indicele tau?", ma intreaba nu cu mult timp in urma un coleg. "Ai scris la un moment dat...", continua el, ca raspuns la mutra mea mirata. Si mi-am amintit... este vorba de Baltic Dry Index, un indice economic de care am scris cu exact doi ani in urma.
Si pe care chiar l-am urmarit o buna bucata de vreme, pana cand m-am luat cu altele. De fapt crestea, cam in zig-zag, dar linistitor, si eram convins ca vestile pe care le aducea sunt bune. Dupa ce m-a intrebat amicul meu, l-am cautat si am exclamat, pentru prima oara dupa mult timp "Uau!".
Baltic Dry este emis zilnic de Baltic Exchange din Londra, ia in calcul peste 20 de rute comerciale si reflecta evolutia costurilor de transport din industria navala a materiilor prime - minereu de fier, otel, ciment, carbune. Analistii care il folosesc si il citeaza spun ca tranzactiile cu materii prime, reflectate in evolutia costurilor de transport, sunt direct legate de mersul viitor al economiei mondiale - creste inaintea si in timpul perioadelor faste si scade inainte si in perioadele de criza.
"Uau!", adica indicele meu era la un nivel apropiat de minimul "ever", putin peste 1.000 de puncte la inceputul lui februarie. BDI a inceput sa scada in primavara lui 2008, de la nivelul record de 11.793 de puncte atins la 20 mai 2008, si a tot scazut pana la un minim de 663 in decembrie 2008. De la inceputul lui 2009, BDI a oscilat intre 3.500 si 5.000 de puncte. Evolutia din 2008 ii demonstreaza puterea de predictie, pentru ca a in doua parte a anului lumea credea destul de putin in criza economica si financiara mondiala (pe care o separ de criza imobiliara americana). Baltic era un soi de indicator ezoteric la inceputul crizei, destul de putina lume il folosea; publicatiile, blogurile si siturile economice l-au descoperit intre timp si l-au invocat destul de des. Devenind popular, si-a castigat si cri
