S-au mai văzut inşi care îşi iau revanşa când le vine rândul, după ce ani în şir au înghiţit în sec. Nici dorinţa de putere nu e derutantă. Derutant e arţagul. Şi mai ales vorba proastă, vulgară, confundată de o clasă politică gângavă, specializată în număratul fişicurilor de bani, cu retorica. Dar ceilalţi, în primul rând Băsescu, devenit pentru Crin Antonescu nu doar dictator-tiran-securist suprem-etc., ci un fel de boală, o obsesie, o etnobotanică periculoasă, nu fac la fel? Ba da, ba da. Dar omul ăsta, C.A., a făcut un pas în faţă şi s-a autopropus tocmai ca altceva.

Ca alternativă. Ca diferenţă de făcut între mojicie şi întruchipare a revoluţiei bunului simţ. Oripilată şi exasperată de grobianismul politicienilor români, o mătuşă de-a mea, liberală pur sânge, cu neamuri închise de comunişti şi cu proprietăţi confiscate, un stâlp al Pieţei Universităţii, l-a votat şi l-a susţinut pe C.A. chiar şi după ce s-a prins că doar gura rea e de el, chiar şi după ce l-a văzut alături de Mircea Geoană, înconjurat de (oribile pentru ea) steaguri roşii în Piaţa Operei de la Timişoara. A trecut cu vederea, înghiţind pastile de inimă, şi când C.A. şi-a declarat ca model un oarecare cântăreţ de muzică uşoară, deşi Doina Cornea îi dăruise generoasă aura ei, iar în momentul debitării inepţiei, în spatele lui, la nici un metru, se afla în echipa de susţinători Neagu Djuvara. La chestia cu Dan Voiculescu, aliatul lui C.A. şi deci şi al ei, mătuşă-mea n-a mai rezistat: şi-a scris demisia din PNL şi a expediat-o în plic pe adresa lui C.A.

Apoi mi-a dat un telefon şi mi-a spus: „uite dragă, scot ţipete ascuţite, deşi nu sunt o femeie pedistă. Sunt doar o moralistă second-hand şi tocmai de aia am demisionat din PNL“.

Citeste si despre:bun-simt, PNL, liberalism, Neagu Djuvara, securist.

S-au mai văzut inşi care îşi iau revanşa când le vine rândul, după ce ani în