Specialiştii din toate domeniile comentează cutremurul din Japonia şi posibilele urmări. În timp ce la Tokio e jale, la noi e jalnic. E clar, în România a venit deja sfârşitul lumii. De data asta suntem cu un pas înaintea tuturor. Când o să ajungă şi la ei, noi o să fim deja plictisiţi.
Domnul Mărmureanu e atât de categoric zilele astea încât am impresia că e Stăpânul Cutremurelor. Ştie cu precizie că n-o să fie niciun seism puternic în România până în 2040, dă sfaturi despre construcţii, gaze şi apă caldă. Dacă îl prinde cineva mai liber zilele astea, aş dori să-l întrebe unde pot să-mi amplasez mai sigur cuşca pentru câinele meu, şi din ce lemn să fie făcută. Vă mulţumesc!
Dar să revenim la situaţia din România, cea reală nu cea a specialiştilor obosiţi de turnee TV.
Singurul lucru la care mă gândesc cu groază este tsunamiul de Dâmboviţa. Vă daţi seama ce mizerie ar lăsa în Bucureşti? Ne-am face de râs în faţa întregii lumi.
Altfel, cum n-avem decât o centrală nucleară despre care nici nu ştim sigur dacă funcţionează, pericol de radiaţii nu prea există. Mai frică mi-e să nu fure hoţii de fier vechi nişte piese sau nişte uraniu.
Până în 2040 probabil că n-o să mai existe nici clădirile cu bulină pentru că o să fie dărâmate de interesele imobiliare.
Până atunci însă, nu vom conteni să discutăm despre axa modificată a Pământului, atracţia planetelor, calendarul mayaş, fizica cuantică pentru începători şi alte problematici care ne afectează în mod direct viaţa de zi cu zi. În rest, nicio schimbare.
De asta spun eu că sfârşitul lumii a venit deja. Când o să ne dăm toţi seama, va fi prea târziu.
Citiţi şi blogul lui Mihai Duţă
