Angajaţii muncesc cel mai mult în zilele de marţi. Cel puţin aşa susţin şefii. Îmi permit să privesc însă această poziţie cu mari rezerve.
Şi totuşi, dacă ar fi să le dăm crezare, marţea, pentru cei mai mulţi cunoscută sau trăită, după caz, ca ziua cu trei ceasuri rele, ar trebui să lucrăm la turaţie maximă. Logica (lor) este simplă. Astfel, ziua de luni ne-am dedica-o în principal organizării activităţii de peste săptămână, în vreme ce zilele de marţi, miercuri şi joi le-am rezerva muncii, actului în sine, performanţei, urmând ca cea de vineri să o închinăm plănuirii activităţilor de weekend.
Revenind însă la estimările mai-marilor, în cele 5 ceasuri rămase, le excludem, din superstiţie, pe celelalte trei (rele) din ziua de marţi, angajaţii înregistrează cele mai mari performanţe. Potrivit şefilor, nivelul de dedicare al angajaţilor faţă de locul de muncă atinge, în acest moment, nivelul maxim. Aşa să fie? Oare asta înseamnă că 5 ore pe săptămână dedicate activităţii intense şi concentrării la nivel maxim la locul de muncă sunt mai mult decât suficiente?
Şi uite cum ne întoarcem la vorba aceea… Dă, Doamne, numai sărbători şi doar o zi de lucru, şi atunci să fie nuntă… Pe voi cum vă găseşte ziua de marţi? Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Angajaţii muncesc cel mai mult în zilele de marţi. Cel puţin aşa susţin şefii. Îmi permit să privesc însă această poziţie cu mari rezerve.
Şi totuşi, dacă ar fi să le dăm crezare, marţea, pentru cei mai mulţi cunoscută sau trăită, după caz, ca ziua cu trei ceasuri rele, ar trebui să lucrăm la turaţie maximă. Logica (lor) este simplă. Astfel, ziua de luni ne-am dedica-o în principal organizării activităţii de peste săptămână, în vreme ce zilele de marţi, miercuri şi joi le-am rezerva muncii, actului în sine, performanţei, urmând ca cea de vineri să o închinăm plănuirii activităţilor de weekend. @N_P
