Când zic Dej, cei mai mulţi îşi amintesc, poate, de băi sărate sau de fruntaşul comunist Gheorghe Gheorghiu, cel care şi-a lipit localitatea la nume odată cu venirea alor săi la putere, după o scurtă şedere în târgul transilvan.
Dar acest oraş dă de câţiva ani încoace, la 15 martie, o lecţie de toleranţă celor bântuiţi de spaimele sau mirajul ruperii Ardealului. Iar această lecţie le scapă de fiecare dată televiziunilor, puse pe goana după audienţă.
La Dej, o familie de români îngrijeşte de 30 de ani un monument ridicat în memoria unor unguri martiri de la 1848. Anastasia şi Viorel Păltineanu s-au ales cu opera din curte când au cumpărat casa de la foştii proprietari. Leul odihnind peste o armă, sculptat de un artist clujean la 1889, e şi acum rege peste grădina cu flori a soţilor Păltineanu. Şi nu s-au gândit niciodată să-l dărâme sau să ceară să fie mutat. Dimpotrivă, primăvara curăţă frunzele moarte, aranjează potecile pietruite, plantează flori.
În fiecare an, de Ziua Maghiarilor, gătite în haine de Duminică, gazdele primesc oaspeţi care vin să-i cinstească pe eroii căzuţi la Revoluţia de la 1848. Nu contează că morţii sunt maghiari. Vin şi vecinii români, mândri că pe strada lor e sărbătoare. Şi îl ascultă toţi, români şi maghiari, pe primarul (român) care ţine câte o scurtă cuvântare de pe terasa casei.
Astăzi, familia Păltineanu va primi o medalie şi o diplomă pentru că a avut grijă de monument în ultimii 30 de ani, din partea Asociaţiei Revoluţia 1848 – 1849 din Komarom, Ungaria. Poate e breaking-news-ul de care avem nevoie şi noi, şi maghiarii.
Dana Gherman este redactor-şef la „Adevărul de Seară” Cluj-Napoca
