Japonia deţine peste 50 de centrale nucleare şi are în plan construirea altor 24 până în 2030. Motivul pentru care ţara niponă se bazează foarte mult pe energia nucleară este lipsa de resurse pentru alte forme de energie.

CNN a vorbit cu Richard J. Samuels, director al Centrului MIT (Institutul Tehnologic Massachusetts) pentru Studii Internaţionale, în legătură cu istoria energiei nucleare a Japoniei.

CNN: De ce s-a întors atât de uşor Japonia la puterea nucleară, în contextul în care ţara a suferit efectele teribile ale radiaţiilor nucleare, atunci când a fost bombardată în timpul celui de-al doilea Război Mondial?

Samuels: În ciuda acestei istorii, Japonia este săracă în resurse. Japonia ştia că va avea nevoie de mai multe resurse dacă avea de gând să devină un centru de putere la nivel global. Nu avea nici petrol, sursele de cărbuni erau pe punctul de a fi epuizate şi nu existau nici gaze naturale lichefiate în 1950. Economia cunoştea un avânt fără precedent, iar Japonia avea nevoie de energie. Astfel a devenit energia nucleară o idee foarte atractivă.

În al doilea rând, era un tărâm complet nou din punct de vedere tehnologic, într-o ţară care a fost întotdeauna un consumator avid al tehnologiilor avansate. În al treilea rând, energia nucleară a reprezentat o oportunitate excelentă de afaceri, în special pentru Toshiba, Mitsubishi şi Hitachi. A fost, de asemenea, oportună pentru industria de construcţii.

CNN: Au centralele nucleare legătură cu eforturile de reconstrucţie ale SUA, de după al doilea Război Mondial?

Samuels: Nu, asta a fost ceva mai târziu. Prin 1954, atunci când se năştea megaproiectului "Atomi pentru Pace", economia japoneză fusese reconstruită. Mulţumită, în parte, războiului Corean şi a cererii de echipamente grele pentru armata SUA, o mare parte din industria japoneză a început să se dezvolt