Bancile de investitii si producatorii vad pretul petrolului in stratosfera. E dovedit clinic: se apropie inversarea trendului. Cum se intampla in multe situatii cand un pret depaseste cota bunului simt, apar invariabil “experti” care sa sustina respectiva evolutie, sa ofere argumente pentru depasirea unor noi maxime istorice si trompete media care sa-i promoveze cu satisfactie nedisimulata, stirile catastrofiste care sa inspaimante publicul facand inca ratinguri bune (vezi saga cartofului, “benzina la 7 lei” sau…cutremurul din Japonia).

In 2008 erau la mare voga la bursa companiile implicate in producerea de energie verde, panouri solare, fermele eoliene, etc. Firesc de vreme ce petrolul depasise 100 dolari/baril iar la inceputul verii se apropia de 150 dolari. Ploua cu analize si estimari sofisticate, cu grafice frumos colorate, prognozele pentru sfarsitul anului mergeau spre 200 dolari/baril. Apoi a crapat Lehman Brothers si frica de contraparte s-a instalat peste tot, bancile ezitau sa tranzactioneze intre ele de teama ca partenerul sa nu fie insolvent si sa-si ingroape de fapt banii in felul asta. Investitorii au fugit vazand cu ochii de pe actiuni si marfuri si s-au refugiat pe bonduri, drept rezultat pretul petrolului a scazut pana la 35 dolari/baril, in ton cu intreg sectorul de commodities. Ce se alese atunci de prognozele cu “sfarsitul petrolului”?

Observati cum analistii bancilor de investitii isi lanseaza rapoartele de... marketing intr-un anumit context de piata. Preturile tinta pot varia, dar in putine situatii apare cineva care sa mearga impotriva trendului general. Cand preturile urca de ceva vreme, recomandarile sunt de cumparare si preturile tinta sunt ridicate, cand scaderea e aproape de sfarsit, pesimismul analistilor e mai mare decat al publicului. Acum, ne confruntam din nou cu un val al prognozelor generoase (Erste vede p