“Sindromul steagului” este o patologie a comunicarii, mentionata in studiile antropologului american Gregory Bateson, caracterizata de disparitia granitelor dintre un obiect real si simbolul acestuia. Practic, orice metafora devine reala si orice soldat e gata sa-si dea viata pentru a cuceri steagul de pe reduta, desi valoarea practica a acesteia nu justifica sacrificiul suprem. “Sindromul steagului” este o maladie prezenta de cativa ani la extremistii secui din Romania, dar patologia comunicarii astfel declansata ne poate afecta pe toti.

Cum vine 15 martie, sarbatoare nationala in Ungaria, apar declaratiile de opereta ale unor politicieni de la Budapesta si bancurile proaste ale extremistilor din secuime. De ani de zile si unii si altii bat saua autonomiei, doar ca in acest caz iapa nu exista. Aparitia pe scena politicii budapestane a nationalist-extremistilor din Jobbik, ca si intentia guvernului Orban de a schimba Constitutia au alimentat in acest an mai abitir ca de obicei o himera periculoasa pentru romani si defavorabila maghiarilor: autonomia teritoriala in Harghita si Covasna.

Noua constitutie a Ungariei, a carei adoptare pare a fi garantata pana in toamna, foloseste termenul “natiune” in detrimentul celui anterior de “stat”. O particularitate care a declansat reactii adverse serioase in unele tari vecine Ungariei si care au o importanta minoritate maghiara. Principala masura a guvernului Orban cu efect imediat asupra comunitatii maghiare din afara Ungariei a oferit posibilitatea obtinerii cetateniei maghiare.

Daca Slovacia, aflata in campanie electorala la vremea anuntului, s-a situat la capatul inflamat al reactiilor, oficialii romani au adoptat o atitudine de-a dreptul flegmatica. De altfel, unul dintre argumentele forte ale guvernului budapestan a fost exemplul Romaniei, care a oferit aceeasi posibilitate etnicilor romani din Basarabia