Actorul Marian Râlea reuşeşte performanţa de a juca excepţional rolul unui băieţel de 9 ani, în cea mai recentă montare a lui Yuriy Kordonskiy de la Bulandra: „Îngropaţi-mă pe după plintă“. În vârstă de 54 de ani, actorul mărturiseşte că are o singură „mare problemă“ legată de profesie: nu şi-a impus nicio limită. „Am mers şi pe şina de la cortină, am stat agăţat şi de balcoane“, spune el.

„Adevărul": „De când îl aşteptam pe Marian Râlea într-un rol de copil", au fost reacţiile spectatorilor despre Saşa Saveliev, în montarea lui Kordonskiy. Un rol de copil-adult, îl caracterizaţi dumneavoastră.

Marian Râlea: Da, de fapt, sunt două roluri. Este rolul autorului romanului, Pavel Sanaev, un tânăr regizor din Rusia, adultul care-şi aminteşte senzaţiile pe care le avea în copilărie şi cel al copilului Saşa, de 9 ani. Mai întâi, n-am vrut să-l joc pe Saşa, din lipsă de timp - era perioada Crăciunului, aveam turnee internaţionale, filmam la studiourile Media Pro. Ducu Darie, Yuriy Kordonskiy şi doamna Mariana Mihuţ au insistat. Dar e-adevărat că am spus că singurul rol pe care aş vrea să-l joc acum ar fi Harry Potter, să am şi experienţa copilăriei Magicianului, nu doar a adultului Magician, iar Saşa a fost această provocare. Am citit dramatizarea, mi-a plăcut enorm şi, într-un final, am acceptat.

Care a fost cea mai grea parte în construirea rolului?

Pentru noi, actorii, rolurile de extremă, de compoziţie sunt mai uşor de abordat. E uşor să joci un bunic - chiar dacă eşti tânăr -, e uşor să joci un nebun, să joci într-o situaţie-limită. Personajele de extremă sunt cele pe care le poţi ţine în mână, poţi să te joci cu ele fiindcă spectatorul nu are de unde să ştie cum e un nebun sau bunicul tău. Nimeni nu poate şti cum e copilul Saşa, de 9 ani. În dramatizare nu s-a vrut o delimitare clară a copilului şi a autorului. Asta a fost cea mai grea parte a r