Premierul cere măsuri, instituţii ale statului ridică neputincioase din umeri, în timp ce firmele de carburanţi măresc nestingherite preţurile într-un context internaţional care se anunţă exploziv pentru preţul petrolului brut. Ce se întâmplă de fapt este destul de simplu şi destul de tragic. Companiile de distribuţie se comportă normal – adică măresc preţurile fără nici o jenă -, ca şi când am fi într-o economie de piaţă funcţională bine corelată la lume. Dar suntem o economie cu totul specială. Și atât Petrom, cât şi Lukoil sau Rompetrol ştiu asta şi profită din plin. Ce înseamnă comportament normal, în acest caz? Pur şi simplu să creşti preţul când cotaţia creşte.

Faptul că suntem la un record de preţ, chiar dacă nu suntem chiar la un record de cotaţie vine şi din faptul că avem cea mai mare acciză din istoria petrolului românesc. Ministerul de Finanţe - al patrulea jucător în acest mecanism care creşte preţul la benzin㠖 îşi freacă palmele cu bucurie când încasează accizele, ba chiar la 1 martie a eliminat şi o facilitate de accizare redusă pe biocarburanţi care a pus încă 8 bani pe preţul deja în creştere. În consecinţă, benzina scumpă este rezultatul unui amestec de stat slab şi companii puternice, comportamente oportuniste şi superficiale, în contextul unei crize globale. A pune totul pe contractul de privatizare prost făcut cu OMV nu e suficient, deşi politica de redevenţă este cel puţin ciudată pentru statul român, dacă nu coruptă. În ultimii doi ani, s-au încasat sume de 550 şi 600 de milioane lei pe aceste redevenţe, semn că, indiferent de preţ, cantitatea extrasă determină costul redevenţiei, în timp ce creşterea cotaţiilor internaţionale - motivul pentru care Petrom scumpeşte benzina pentru a ţine cont, cum e şi corect, de tendinţele globale - nu duce la venituri suplimentare semnificative. În consecinţă, profitul Petrom pe 2010 a fost fabulos