Ce-ti doresti pentru copilul tau? Sa se simta bine, sau sa se implineasca? Sa nu aiba nici un discomfort psihologic, sau sa se realizeze ca om? Sigur, cele doua nu se exclud, dar care e proportia potrivita? “Nu mai citi atatea carti, ca o sa o iei razna!” – spune un bunic de la tara. N-are dreptate, dar chiar nu e nici un sambure de adevar in ce spune?
Lucrurile sunt mai nuantate, desigur. Multi dintre noi au auzit cate ceva pe linia: “invatamantul ar trebui sa fi centrat pe formare de abilitati, nu pe memorare de cunostinte”. E inutil sa-l supui pe un copil stresului de a memora o cantitate mare de informatii. Mai bine l-ai invata sa faca anumite lucruri.
“Adica?”
In loc sa-l pui sa memoreze definitii ale unor curente literare, date, ani, nume, comentarii literare, etichete si clisee ale criticii literare, de ce sa nu-l inveti sa guste literatura, de pilda? Sau muzica. Si de ca sa nu-i inveti pe copii sa cante la un instrument muzical, in loc sa le citesti relatari insipide despre viata lui Mozart? De ce sa nu-i inveti in primul rand sa rezolve probleme practice folosind matematica, in loc sa-i pui sa memoreze teoreme si demonstratii pe care nu le inteleg? Poate tu ai facut facultatea de biologie, dar ei nu o vor face. De ce sa le predai ca si cand i-ai pregati pentru facultatea de biologie si nu ca si cand i-ai pregati pentru viata?
Am trecut pe furis la o alta problema – cea a nivelului pregatirii. Sa luam, de pilda, stiintele naturii. In loc sa-i burdusim pe copii cu informatii si prezentari detaliate ale unor teorii stiintifice avansate, poate ar fi mai bine sa ne intrebam mai intai: “Ce vrem sa-i invatam? Pentru ce ii pregatim?”.
Ce am raspunde la asta? Probabil, am spune ca vrem sa ii ajutam sa inteleaga spiritul stiintei moderne, specificul fiecarui tip de cercetare stiintifica si relatiile dintre diferitele discipline.
La s
