Ca să luăm un exemplu practic, în ce fel i-ai sfătui pe oficialii români cu privire la proiectul Roşia Montană?

E esenţial să evaluăm în mod realist impactul general al unui proiect de tipul acesta. Cu alte cuvinte, trebuie să ne uităm şi la consecinţele pe termen lung, ceea ce e dificil de realizat până şi în teorie. În acest caz concret, ar trebui să ştim care sunt efectele toxice ale produselor folosite în extracţia aurului, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Trebuie să încercăm să ne dăm seama dacă efectele nocive asupra mediului înconjurător sunt reversibile şi, în plus, trebuie să ţinem seama de distribuţia echitabilă a beneficiilor, ceea ce nu se face de multe ori în analizele de costuri şi beneficii. Ar trebui să ne întrebăm, de exemplu, dacă locurile de muncă astfel create sunt într-adevăr destul de numeroase şi dacă nu ar exista alternative care să includă acest tip de beneficii.

Un grup de cercetători independenţi ar fi bine plasaţi să răspundă la aceste întrebări, atât timp cât au la îndemână un cadru normativ clar şi coerent. De multe ori se presupune că principalul obstacol e incertitudinea legată de realitate; dar este important şi să putem aplica principii normative la scenarii plauzibile. De aceea, e important să avem o comisie de cercetători independenţi care nu e compusă numai din oameni de ştiinţă, pentru că ei au tendinţa să presupună că se poate trece de la realitate direct la politici. A face legătura dintre fapte şi principii e o sarcină dificilă pe care experţii de multe ori o evită. Şi, din păcate, Roşia Montană nu e un caz singular. Ce se întâmplă la Glina, unde se importă deşeuri din Italia, este o bombă pe cale să explodeze şi care nu numai că pune în pericol sănătatea generaţiilor prezente şi viitoare, dar încurajează şi corupţia în societate.

Propunerea de a înfiinţa un fond de petrol pentru generaţiile vi