Dictatorul a luat o decizie curajoasă în anii '70: a renunţat la tehnologia sovietică de construire a centralei nucleare româneşti, în favoarea celei canadiene. Soluţia aleasă se poate dovedi inspirată în cazul unui cutremur care va afecta sudul Dobrogei.

Când a hotărât că România trebuie să producă energie nucleară, Ceauşescu era aproape obligat să folosească tehnologie sovietică. De altfel, în mai 1970, un acord pentru construirea unei centrale nucleare bazate pe tehnologie rusească s-a semnat între România şi URSS. Acesta prevedea amplasarea unor reactoare de 1.000 MW pe râul Olt, în apropierea localităţii Strejeşti. Între timp însă, regi-mul comunist negociază şi cu experţii canadieni, care dezvoltaseră un reactor propriu, în 1962, folosind o metodă diferită atât de cea sovietică, cât şi de cea americană, la modă atunci. Ceauşescu preferă tehnologia canadiană, astfel că la începutul anului 1979 se încheie contractul între ROMENERGO şi AECL (Atomic Energy of Canada Ltd.) pentru preluarea licenţei sistemului CANDU, proiectarea şi pro-curarea echipamentelor specifice părţii nucleare a Unităţii 1 de la Cernavodă. Amplasamentul iniţial a fost schimbat, la sugestia experţilor, care au realizat mai multe studii privind riscul seismic.

Mai mult decât suficient

Tehnologia CANDU, folosită de canadieni, este superioară celei sovietice, din punct de vedere al siguranţei. Acest lucru este afir-mat nu numai de specialişti, ci chiar de experienţa tragică a Cernobîlului. Reprezentanţii Societăţii Naţionale Nuclearelectrica, operatorul Centralei Nuclear-electrice Cernavodă (CNE), spun că centrala poate rezista la cutremure de până la 8 grade pe scara Richter, în condiţiile în care în România se aşteaptă cutremure cu magnitudine maximă de 7,5 grade. Peste 8 grade, nu numai centrala nucleară ar fi în pericol, ci şi barajele de acumulare din ţară. Dacă un cutremu