Condamnarea lui Marcel Ţundrea reprezintă, cu siguranţă, cea mai mare eroare judiciară din istoria justiţiei române. Cum a fost posibilă o asemenea greşeală în lanţ, care a distrus viaţa unui om? Răspunsul îl dă rechizitoriul întocmit de procurorul Marius Iacob, şef al Secţiei de urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului General, şi de procurorul Remus Budăi, rechizitoriu care a finalizat cercetările efectuate în acest caz.

Pe 16 iunie 1992, Mioara Gherasie (14 ani) a fost violată şi ucisă pe malul unui pârâu din satul Pojogeni (Gorj). Criminalul i-a astupat gura cu pietre de râu. În mai 1993, Marcel Ţundrea a fost condamnat la 25 de ani de închisoare. Avea o vânătaie pe penis şi 9 publicaţii cu poze obscene acasă. Probe zdrobitoare, în baza cărora procurorul Diaconescu şi poliţiştii coordonaţi de el l-au nenorocit pe viaţă. 12 ani a stat Ţundrea în puşcărie, şi-n tot acest timp, Gheorghe Avram, adevăratul autor, era liber şi comitea alte infracţiuni: un furt şi-o crimă.

Cum a scăpat Avram nedibuit? Şi cum s-au purtat organele de cercetare cu el? Atunci, în 1992, în primele zile de anchetă, un sergent major i-a luat o declaraţie olografă, în care el recunoaşte că s-a întâlnit cu victima, în ziua şi în apropierea locului unde ea a fost găsită moartă. "(...) la podul Tărăţel m-am întâlnit cu Gherasie Cristinel (n.r. - fratele victimei), care m-a întrebat de unde vin. Eu i-am spus că vin de la serviciu şi m-a mai întrebat de unde am cumpărat cizmele. Acesta mi-a văzut săpunul în plasă, iar sora lui Mioara era la spălat cu rufele în pârâul Tărăţel. Când mi-a văzut săpunul în plasă mi-a cerut o bucată de săpun ca să i-o dea lui soră-sa, că nu are cu ce spăla. I-am dat o bucată de săpun lui Cristi, iar el i-a aruncat-o lui sora lui." Declaraţia lui, coroborată cu cea a fratelui victimei, îl identifică pe Avram ca fiind printre ult