El este un instrument de schimbare revoluţionară, o teologie laică care mobilizează ştiinţa în vederea atingerii unui obiectiv care nu aparţine mundanului. Soteriologia pe care o pune în pagină apelează la un fond al speranţei şi resentimentului, invitând la explorarea unei zone de sensibilitate în care vor coabita filoanele utopice şi cele mai întunecate pulsiuni ale urii colective. Adaptabilitatea sa, capacitatea de a supravieţui momentului de colaps al proiectului sovietic se pot explica prin această magmă mitologică de la care marxismul, mai mult sau mai puţin ortodox, se revendică. Gândirea unor Alain Badiou este parte din această prelungire mitică. În cele din urmă, ipoteza comunistă nu poate fi epuizată, atâta vreme cât un fond de proiecţie geometrizantă va fi localizabil intelectual. Marcă a modernităţii, marxismul şi epistema comunistă rămân să definească şi conturul postmodernităţii.

Ultimul volum al trilogiei lui Leszek Kołakowski este unul care încearcă să aproximeze semnificaţia câtorva dintre punctele esenţiale în traseul marxismului intelectual şi politic, la nivelul secolului XX. Lucidă şi chirurgicală, lectura sa se deschide către orizontul demnităţii umane şi al libertăţii. Se poate spune că există în cadrul trilogiei sale un principiu al simetriei simbolice: interogaţiilor primului volum, ce au în centrul lor identitatea prometeică a marxismului, le răspund, ca în oglindă, notaţiile finale ce propun un epilog acestei monumentale opere de erudiţie. O cheie de interpretare este cuprinsă în aceste pagini ce încheie capodopera filosofului polonez. În acest punct, recursul la investigarea surselor variate şi examenul comparat lasă locul unei dicţiuni vizionare. Prăbuşirea (căci titlul acestui ultim volum este lipsit de orice ambiguitate) nu poate fi înţeleasă în absenţa cercetării resorturilor unei ideologii care ambiţionează să ofere un ghid