PDL, în formula actuală, nu mai are nicio șansă la viitoarele alegeri. Nici milioane de găleți portocalii, nici sute de autobuze dedicate turismului electoral nu vor salva partidul de guvernământ de o soartă crudă. Mă tem că, avându-l pe Boc în frunte, cu trena dusă de Udrea, PDL riscă să ajungă pe “centura politicii”. Boc nu e omul providențial, demn de medalii, care ne-a scos din criză, pe care încearcă să ni-l prezinte acoliții lui Băsescu. Este un incompetent care conduce un guvern de incompetenți (pe alocuri corupți), care a făcut ca România să fie una din ultimele țări europene care va ieși din criză, iar atunci când va ieși o va face doar pentru că ne vor trage de păr în sus exporturile către alte țări mai norocoase. Electoratul înțelege asta și o simte pe propria piele.
Tandemul Boc-Băsescu nu va mai avea un cuvânt greu de spus în politică, cel puțin multă vreme de acum înainte. Singura șansă a PDL este să fie condus de un “rebel”, care “ucide” în mod simbolic figura tatălui politic – ca să facem referire la un concept freudian. Cu cât se pune Băsescu mai de-a curmezișul lui Blaga, cu atât acesta devine mai simpatic publicului larg. Așa cum s-a întâmplat și la demisia acestuia. Nu degeaba spune Băsescu că Blaga este “preferatul” televiziunilor de știri – cele două infame televiziuni la care face referire tot timpul. S-ar putea ca PDL să beneficieze de pe urma “simpatiei” de care se bucură Blaga acolo.
La rândul lor, reformiștii din PDL, “Naivii” – cum i-a etichetat tatăl lor politic – ar trebui să înțeleagă că, dacă vor juca pe cartea Boc, ideea lor sinceră de doctrină populară în România nu va mai avea nicio șansă. Iar Blaga va trebui să facă în primul rând eforturi de a scăpa de eticheta de picior al tripletei BVB.
Ca un PS: Dacă Băsescu a ajuns să se bată cu Cezar Preda (un PDL-ist onest, din câte se pare), la număr de voturi, înseamnă
