Numele şi pseudonimele au destine adeseori stranii. Iată-l de pildă pe acela de Felix. Aşadar, Feliks Edmundovici Dzerjinski a fost aristocratul polonez care a devenit un bolşevic fanatic.
Lenin l-a numit în fruntea Cekăi în 1918. Această instituţie, cu diversele acronime care aveau să urmeze, a fost modelul pentru serviciile secrete din statele satelizate de URSS, inclusiv Securitatea din România condusă, în prima fază, de agenţii lui Stalin (uneori chiar cetăţeni sovietici). "Felix" a fost numele de cod al unui personaj care a influenţat şi influenţează încă decisiv viaţa politică din România.
De-a lungul anilor, Securitatea a recrutat mii şi mii de cetăţeni ca ofiţeri, colaboratori, delatori. Acţiunile acestei instituţii au generat ceea ce un istoric a numit "cancerul sufletelor". Decizia definitivă a Înaltei Curţi de Casaţie din 10 martie afirmă fără echivoc faptul că dl Dan Voiculescu, magnatul unui extrem de influent trust de presă şi al altor interese economice (Crescent, Grivco etc.), a fost colaborator al Securităţii.
Dl Voiculescu a făcut mari eforturi de a-şi apăra imaginea publică în raport cu acuzaţiile provenite de la CNSAS. Avocatul său este dl Sergiu Andon, fost şef de secţie la ziarul oficial al PCR, "Scânteia" şi autor, în 1990, al unui revoltător articol-pamflet împotriva Regelui Mihai. Dl Voiculescu are foarte mulţi bani, precum personajul Bejan din filmul "A fost sau n-a fost" regizat de Corneliu Porumboiu. Nu este scopul meu de a ponegri pe cineva. Dimpotrivă, cred că este nevoie de analize echilibrate ale trecutului diver şilor politicieni.
Pentru că dl Voiculescu nu este doar un nabab, dar şi un personaj care ar putea ajunge preşedintele Senatului României. Deci într-un stat în care regimul comunist a fost declarat ilegitim şi criminal. În mai 2006, senatorul Dan Voiculescu a cerut Comisiei Prezi
