Îndrăznesc să vă aduc la cunoștință câteva probleme cu care m-am confruntat în demersurile mele de a obține, cu maximă seriozitate, permis de conducere categoria B. Menționez că am achiziționat cartea Codul Rutier, publicație apărută sub egida Asociației Naționale a Instructorilor Auto din România, în care am găsit numeroase greșeli, confuzii și întrebări fără logică, ceea ce m-a determinat să caut manualul oficial pe care l-a scos serviciul condus de dumneavoastră. Până în prezent nu am găsit un astfel de ghid, care să aibă garanția seriozității și omologarea Direcției Regim Permise. Fără un astfel de manual competent, orice broșură parcursă cu chestionarele de rigoare este o aventură riscantă pentru viitorii șoferi.

M-am lovit recent de o situație la care vă invit să reflectați. Nu știu dacă am menționat, dar eu intenționez să devin, cu maximă modestie, un șofer amator. Vă garantez, aici în scris și cu o mulțime de martori, că nu mă va interesa niciodată de ce se depune calamina pe suprafața bujiilor, de ce se gripează cilindrii receptori și pistonașele, unde se află arborele cotit și care e rolul volantului. Iar jocul insuficient între saboți și tamburi nu va fi niciodată problema mea ci a service-ului, unde mă voi adresa negreșit la cel mai mic semn de neliniște al mașinii. Fără nicio urmă de superficialitate vă mărturisesc că nu vreau să știu motivele pentru care se arde garnitura de la chiulasă, nu mă interesează rolul fuzetei și al trompei punții din spate. Aș vrea să vă întreb de ce ați condiționat obținerea perimisului de conducere categoria B cu aprofundarea unor noțiuni de mecanică cum ar fi repartizarea forțelor de frânare pe punțile mașinii, de ce considerați că trebuie să știm care sunt organele mobile ale mecanismului motor şi ce reprezintă cifra octanică la motoarele cu aprindere prin scânteie.

Nu pot, domnule Moșescu, să nu-mi a