Data de 26 aprilie 1986 va rămâne drept una dintre cele mai negre zile în istoria Europei. Pagubele umane şi ecologice ale exploziei centralei atomice de la Cernobîl nu pot fi încă apreciate la adevărata lor dimensiune.
Ogreşeală de construcţie urmată de o greşeală de manevrare - şi ceea ce urma să fie un banal test al reactorului numărul 4 al centralei atomice de la Cernobîl s-a transformat într-o catastrofă nucleară de proporţii nemaiîntâlnite pe continentul european. Un nor radioactiv a purtat particulele ucigătoare deasupra mai multor state din Europa, şi peste 3.900.000 kilometri pătraţi - adică aproape 40% din suprafaţa continentului - au fost contaminaţi cu izotopii radioactivi ai elementului cesiu-137.
Deşi numai 50 de persoane au murit imediat în urma exploziei - majoritatea acestora fiind aşa-numiţii „lichidatori", muncitori care au participat la curăţirea perimetrului centralei atomice în zilele imediat următoare castrofei - Organizaţia Mondială de Sănătate estimează că peste 4.000 de oameni vor muri, în total, în urma expunerii la radiaţii, mulţi alţii suferind însă în urma acestora de diverse boli.
Incertitudinea oamenilor de ştiinţă
În ultimii ani a apărut un număr mare de studii şi raporturi ale consecinţelor catastrofei de la Cernobîl - iar rezultatele acestor studii au fost şi sunt contradictorii. În timp ce un studiu al Comitetului Ştiinţific al Efectelor Radiaţiilor Atomice al Naţiunilor Unite afirmă că numărul total de victime nu depăşeşte 4.000, un alt studiu făcut la cererea Greenpeace ajunge la concluzia că numărul morţilor se ridică, de fapt, la peste 200.000.
Un al treilea raport, publicat de Academia de Ştiinţă din New York, estimează că 985.000 de persoane au murit în urma catastrofei din fosta URSS.
Dacă numărul victimelor este încă controversat, nu acelaşi lucru se poate spune despre numărul celor îmboln
