Convenţia internaţională împotriva traficului cu bunuri culturale împlineşte 40 de ani. O ocazie pentru UNESCO de a organiza un colocviu într-un context defavorabil.

Convenţia privind traficul ilicit de bunuri culturale semnată în 1970 şi celebrată acum - cu oarecare întârziere - are darul de a fi prima de acest gen, menită să protejeze cultura.

Trebuie spus că „pe plan economic, traficul cu astfel de obiecte se clasează printre cele mai lucrative din lume, alături de traficul cu arme şi cel cu droguri”, afirmă Interpolul. Unele surse evaluează la 6 miliarde de dolari suma reprezentată de acest tip de trafic chiar dacă cifra este greu verificabilă din cauza naturii însăşi, ilicită, a traficului cu obiecte culturale.

Situri arheologice, lăcaşuri de cult, muzee din ţări confruntate cu violențe, orice este bun pentru a-i alimenta pe traficanţi, lucru care îngrijorează întreaga comunitate internațională. Mai multe ţări africane, spre exemplu, şi-au pierdut mai bine de jumătate din patrimoniu, dispersat în afara continentului negru, fie în colecţii private, fie în muzee publice. Alt exemplu dat de UNESCO: din 1975 încoace, sute de statuete cu Buddha dintr-un templu cambodgian, din Angkor au fost smulse, decapitate sau mutilate. Agenţia ONU estimează că acest tip de act de vandalism intervine cel puţin o dată pe zi.

Pentru a răspunde acestor probleme şi pentru a sensibiliza guvernele şi societatea civilă, UNESCO a adoptat acum 4 decenii convenţia celebrată acum. Ratificată de 120 de state din lume, ea reglementează importurile, exporturile şi transferul de bunuri culturale, bunuri nu tocmai ca toate celelalte.

Care sunt cauzele traficului care persistă pe toate meridianele, ce răspunsuri i se aduc azi şi cu ce efecte, ce s-ar putea face mâine pentru a-l stopa - iată doar câteva din întrebările la care participanţii la colocviul ce are l