Sindicaliştii de la Căile Ferate Române m-au făcut să cunosc micul Ploieşti.
S-au gândit să mă lase în mijlocul câmpiei, la vreo 5 km după Ploieşti. Desigur, nu m-am conformat cum vroiau ei şi am coborât în Ploieşti. Am crezut că vor fi condiţii civilizate. Totuşi, este vorba despre România, frate! Măcar un loc unde să beau şi eu o cafea de Doamne-Ajută şi să şed şi blând în acest timp, dar de unde? Un lux, frate! În schimb, a trebuit să servesc o cafeluţă fină la simpla valoare de cea mai mică bancnotă.
Ploieştiul este oraşul unde nu a fost Brigitte Bardot. Câinii mandanezi erau în superioritate faţă de oameni. Lătrau ca nişte animale şi începeau luptele de stradă. Numai că oamenii nu puneau pariuri ca-n filme, doar că se speriau şi începeau să plece. Nu că Bucureştiul ar fi cine ştie ce în materie de maidanezi, dar cred că aş fi preferat capitala.
Unii vroiau să ajungă la lucru în capitală, alţii nu aveau suficienţi bani nici măcar pentru un maxi taxi. Şi din spate se aud ţipete: “Vasile, ne luăm şi noi o cafea? Da mă, ne luăm. Cu lapte? Nu mă, că e mai scumpă.” Cea cu lapte era tocmai 1,5 lei, iar cea fără avea incredibilul preţ de 1 leuţ. Un preţ de-a dreptul arogant. Cred că Emil Boc sau Elena Udrea or fi vinovaţi pentru preţurile imense din gara de Ploieşti.
Presa se citeşte şi ea în gara Ploieşti Vest. Chiar dacă pe tonetă scria mare Cancan, Click se va vinde cel mai bine. Poftiţi la tabloide, frate!
Am mai văzut în Ploieşti super oferte de litoral de anul trecut. Doar 50 de lei cu aer condiţionat. Mergem frate să ne bronzăm, doar anul acesta vom scăpa din recesiune. La cum stă preţul benzinei, probabil drumul va fi mai ieftin şi ţi se va asigura şi un suc bonus, că doară ne-am putea închipui că zburăm până pe litoral. Văzut-ai vreo doi care credeau că zboară pe Autostrada Soarelui până la Constanţa, dar s-o oprit la Cernav
