Amalia Maria Ionescu a fost apreciată pentru talentul său de a scrie frumos încă de la o vârstă fragedă. La 12 ani, ea a reuşit să-şi uimească profesorii şi colegii printr-o compunere deosebită în care a descris în amănunt vacanţa de vară.
„Profesorul meu de limba română m-a chemat în faţa clasei şi m-a felicitat. Le-a spus atunci colegilor mei că peste ani şi ani vor citi cărţi scrise de mine“, rememorează scriitoarea. După terminarea facultăţii, Amalia Ionescu a fost mai bine de 15 ani profesoară, iar meseria şi dragostea pentru copii au făcut-o să îşi dorească tot mai mult să scrie propriile sale cărţi.
Drumul către artă
După ce soţul ei a trecut în nefiinţă, în anul 1987, ea a simţit că este momentul să se exprime. Timp de zeci de ani, nu a reuşit să-şi împlinească visul de a scrie şi publica o carte în care să-şi povestească viaţa, însă dragostea ei pentru frumos a fost împlinită în alt mod. „În anul 1988 am realizat o expoziţie de 25 de goblenuri, la Hotelul Condor din Mamaia. Erau tablouri foarte mari, de dimensiunea unei uşi, iar altele mai mici erau de dimensiunea unei ferestre“, a pus ea.
Împlinirea unui vis
La vârsta de 70 de ani, scriitoarea s-a hotărât să treacă în revistă toată viaţa ei de până atunci. Singurătatea şi dorinţa de a-şi umple timpul au îndemnat-o pe Amalia să se apuce de scris. În anul 2000, ea a pus mâna pe stilou şi a început să descrie anii copilăriei şi ai adolescenţei.
„Am recitit manuscrisele de zeci de ori, să mă asigur că sunt corecte pentru că toate numele şi evenimentele pe care le-am scris în cărţile mele sunt reale. Aveam nevoie de cineva care să mi le scrie la calculator pentru a le duce la tipografie. O prietenă m-a ajutat în aces sens şi mi-a pus totul pe un CD“, a mai spus scriitoarea.
La data de 29 octombrie 2009, la Muzeul de Marină din Constanţa a avut loc lansarea primului volum
