Pentru prima oară de la plecarea din România, Anja Andersen vorbeşte pe larg despre perioada petrecută la Oltchim, despre metodele ei de antrenament şi despre cum a fost tratată la Vâlcea. Tripla câştigătoare a Ligii Campionilor la handbal crede în continuare că trofeul ar fi putut ajunge în România în 2012, dacă ar fi fost lăsată să-şi ducă planul până la capăt de către conducerea de la Oltchim.
Citiţi şi:„Românii m-au păcălit!"
"Adevărul": Au trecut aproape două săptămâni de când ai plecat de la Oltchim. Acum, când totul s-a liniştit, care sunt gândurile tale despre acea perioadă la cârma echipei?
Anja Andersen: În primul rând sunt bucuroasă să fiu din nou acasă, alături de prieteni şi de colegii de la Pathfinder. Consider că perioada pentrecută la Vâlcea a fost o experienţă excelentă. Am reuşit câteva lucruri importante pentru trecerea echipei de la un stil de joc la altul iar mecanismele începuseră să funcţioneze atunci când am fost concediată.
Care crezi că au fost cauzele înfrângerii atât de drastice suferite de Oltchim la Buducnost?
Nu am avut ocazia să văd meciul, aşa că nu pot comenta prea multe. Dar din experienţele anterioare, pot spune că asemenea schimbări pe banca tehnică înaintea unui meci crucial pot crea o stare de confuzie printre jucătoare.
Te-a surprins faptul că, deşi liderul echipei muntenegrene, Bojana Popovici, a marcat doar trei goluri, totuşi diferenţa de scor a fost atât de mare la final?
Nu sunt deloc surprinsă de acest lucru. O cunosc foarte bine pe Bojana şi ştiu că pentru ea este foarte important ca celelalte jucătoare să se simtă la fel de puternice şi să câştige împreună, ca o echipă. Nu este neapărat necesar să marcheze multe goluri pentru ca echipa să câştige, la fel cum, pe vremuri, Michael Jordan avea meciuri în care nu marca multe puncte, dar Chicago Bulls câştiga datorită eficienţ
