Intr-o vreme, granitele Romaniei cu Ungaria erau atent supravegheate, din fericire, doar de Vadim Tudor. Din nefericire, numarul vigilentilor s-a triplat ieri, prin inrolarea celor doi patrioti recenti in razboiul anti-iredentist. Crin Antonescu si Victor Ponta au pus mana pe arma lui Vadim Tudor - delirul nationalist si xenofob - ca sa deschida, atacandu-l pe Victor Orban, un nou front de razboi impotriva lui Traian Basescu si sa stinga rapid ecourile unui nou esec rasunator - Revolutia Sclavilor. La prima vedere, planul razboiului anti-maghiar pare stupid. Planul chiar este stupid, dar are si alte calitati ascunse: este foarte vechi, expirat si intoarce Romania la diversiunile nationalist-securiste din negura anilor 90.
Ce s-a intamplat miercuri, 16 martie 2011, aminteste de epoca de piatra a democratiei. Filmul zilei incepe cu scene ridicole de revolutie esuata si se termina cu un rechizitoriu nationalist de maxim prost gust intocmit de opozitie, in Parlamentul Romaniei, Guvernului de la Budapesta. Va fi inca o zi rusinoasa in analele galagiei parlamentare de factura slinos-populista.
Dar, in esenta, cum s-au desfasurat evenimentele? Poporul muncitor, in loc sa se revolte ca Guvernul Boc se pregateste sa-l lege in lanturile sclaviei cu noul Cod al Muncii, i-a intors spatele lui Victor Ponta si Crin Antonescu. Nici chemarile lui Crin, nici instigarile brutale de la Antene sau disimulate in concursuri cu premii de la Realitatea TV n-au scos oamenii, miercuri, in ziua votului la motiunea pe Codul Muncii, la Revolutia Sclavilor. A fost, va sa zica, un triplu esec.
In primul rand: In ziua votarii motiunii la Codul Muncii, sclavii au stat acasa si au asteptat linistiti lanturile in loc sa umple strazile ca sa se lase eliberati de Ponta si Antonescu.In al doilea rand: Unii s-au apucat sa urle la opozitia eliberatoare, s-au enervat cand i-au va
