Tineri cu dizabilităţi intelectuale din Bucureşti şi-au căutat ieri de lucru la un târg de joburi. Firmele le-au oferit posturi de îngrijitori, de manipulanţi marfă sau de lucrători comerciali în sala de mese.

Pe Mohammad Abedin şi George Stanciu, doi tineri din Bucureşti, îi leagă câteva lucruri: amândoi au sindrom Down, ar vrea să muncească, dar nu au unde. Cei doi au venit ieri împreună cu mamele lor să-şi caute de lucru la Târgul de locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi intelectuale, organizat de fundaţiile Motivation România şi Special Olympics. Peste 70 de tineri cu diverse handicapuri - intelectuale, de vorbire - sau cu probleme sociale - foşti copii crescuţi în orfelinate sau persoane infectate cu HIV - au dat interviuri şi au depus ieri CV-uri pe birourile a 22 de angajatori. Cererile lor urmează să fie analizate de firme şi apoi vor fi selectaţi cei mai norocoşi.

Poate să ude plantele

Mohammad Abedin a trecut pe la standul câtorva firme. „La Baumax i-au spus că ar avea nevoie de un lucrător care să aibă grijă de florile de pe rafturi, să le ude, să le îngrijească. La McDonald's ar putea ajuta la bucătărie, mai ales că lui îi place să gătească. Oricum, oriunde ar găsi, ar fi un început pentru el", ne-a spus mama lui, Zakieh Abedin, de origine iraniană. Şi Viorica Stanciu vrea o slujbă pentru fiul ei, George. „O firmă care are supermarketuri mi-a spus că ar putea aranja obiecte mici pe rafturi, inclusiv pe cele electronice". Însă George ne-a mărturisit că lui i-ar plăcea să facă un curs de masaj şi să devină maseur profesionist, pentru că are abilităţi. Ambele mame susţin însă că orice job ar găsi pentru fiii lor, care, deşi au peste 20 de ani, au rămas cu mintea de copil, acela trebuie să nu le pună sănătatea în pericol şi, mai ales, „să nu aibă colegi care să râdă de ei".

Răbdători şi harnici

Dacă