- Istoric - nr. 742 / 16 Martie, 2011 Un nou doctorat in istorie, sustinut cu deplina competenta si, am adauga, si cu deplina lauda, de doamna Ana Hancu, o mureseanca aflata in slujba muzei Clio la Muzeul Judetean, doctorat avand o tema desi incitanta prin ineditul aproape deplin, dar care n-a atras de atatia ani pe niciunul din atatia candidati, tocmai prin tragismul ei greu de luminat si nu fara complicatii care sa satisfaca exigentele urmasilor combatantilor de pe ambele parti de atunci ale baricadei, aflati printre noi, faptele de atunci trebuind redate astfel incat sa nu-i invrajbeasca din nou pe niciunul dintre ei. Fiindca atmosfera creata in 1849, dupa sfarsitul operatiunilor care n-a multumit niciuna dintre partile beligerante – si erau destule – pe masura ce aparea literatura memorialistica a participantilor la conflict, se vadea, datorita duritatilor practicate, uneori cu sange rece si fara teama de Dumnezeu, tendinta deslusita de a escamota sau de a reda "pro domo” faptele, niciunul nedezvaluind faptele abominabile traite, la care ar fi contribuit si totdeauna fiind vinovati altii de acestea, de aceea autorii care le-au utilizat in istoriile lor au privit cu neincredere cele citite in acest gen de surse. Asa ca, dupa o vreme conturandu-se acest adevar ca fiind quasi generalizat, sursele memo au devenit marginale. Aceasta, atata vreme cat actele oficiale, documentele de stat major, jurnalele de operatiuni si anexele lor si altele inca n-au fost repatriate, cele existente nefiind pana tarziu prelucrate si din acest motiv accesibile, s-au putut reda, multa vreme, generalitati care acum, dupa prelucrarea arhivelor, cu greu mai pot fi combatute, dupa ce partial au fost receptate de public in mod incomplet sau doar eronat. De aceea, o teza de doctorat ca aceasta, bine primita si laudata chiar prin utilizarea lor dupa o munca de atatia ani care aduce un plus de