Tânărul se pregăteşte pentru promovarea în al doilea lot valoric şi a renunţat la unele locuri de muncă pentru a nu părăsi sportul cu balonul rotund. Atras de fotbal din copilărie, Cătălin şi-a dorit să ajungă fotbalist profesionist, însă programul încărcat al liceului unde a studiat nu i-a permis să participe la antrenamente.

„Am fost la câteva antrenamente, însă pretenţiile de la «Eminescu» erau prea mari şi trebuia să învăţ mereu. Şi tata mi-a spus să renunţ la fotbal şi să mă axez pe carte. Pentru a rămâne în fenomen, m-am făcut arbitru“, povesteşte botoşăneanul.

Primele 100 de meciuri, trecute pe caiet

La 16 ani, s-a înscris la cursurile organizate de Asociaţia Judeţeană de Fotbal şi numai după câteva ore a primit şi delegări la meciurile din campionatul judeţean.

„La primele cinci meciuri nu am avut activitate pentru că de fiecare dată nu s-a prezentat câte o echipă. Întocmeam foaia de joc, însă nu ridicam fanionul şi nici nu fluieram. Aşa am scăpat şi de emoţii şi când a venit timpul să arbitrez pe bune am fost foarte degajat“, îşi aminteşte Cătălin.

După trei ani, a promovat în lotul pentru liga a treia, însă este hotărât să ajungă să arbitreze meciuri din liga secundă. „Am fost trimis la examen de unchiul meu. El m-a certat că sunt deja bătrân şi ar trebui să promovez mai repede pentru a avea o şansă să îmi fac o carieră în arbitraj. Tatăl meu nu a crezut că voi reuşi. Dosarul l-am făcut în două zile. Examenul a fost dintr-o carte nouă pe care nu o aveam. Am avut noroc şi am trecut“, povesteşte el.

La începutul carierei, ţinea evidenţa într-un caiet a meciurilor pe care le-a arbitrat, însă după ce a trecut de 100 de partide a renunţat să mai numere.

„Am trecut şi de numărul 100 numai la Divizia C. Acum mă gândesc numai la promovarea la B. Anul trecut am ratat la mustaţă să promovez