Informat de liderii de sindicate, încă de acum o săptămână, că va avea loc o amplă manifestaţie de protest împotriva Guvernului, în ziua în care Parlamentul votează a opta moţiune de cenzură, am decis să particip, pentru a nu ştiu câta oară, în calitate de ziarist, la un miting organizat de confederaţiile noastre sindicale.
De data aceasta nu era vorba despre un miting oarecare, ci despre o manifestaţie împotriva modificărilor aduse Codului Muncii de Guvern, fără dezbatere publică, a cărei titulatură "Nu sclaviei la locul de muncă!" ar fi trebuit să dea, dacă nu motive serioase de îngrijorare, măcar de gândit, multora.
* Protestul începe la 12.00, ba la 12.30, ba la 12.45...
Fusesem anunţat de sindicalişti, printr-un comunicat, că mitingul începe la ora 12.00. Având ceva experienţă de la manifestaţiile sindicale anterioare am decis, totuşi, că nu merită să mă grăbesc: mulţimea la noi e greu de adunat. Ajung, totuşi, în jur de 12.10 în Piaţa Constituţiei şi constat că piaţa era trei sferturi goală, fiind prezenţi doar câteva mii de oameni. Strigăte răzleţe, ceva îndemnuri din partea liderilor sindicali de pe scenă - nimic spectaculos. Mă lămuresc rapid ce se întâmplă şi îmi dau seama că protestatarii par să se ghideze după principiul "graba strică treaba". Un lider de sindicat, de la înălţimea funcţiei sale, de pe o tribună amplasată în faţa pieţei, anunţă că mitingul începe de fapt la ora 12.30. Timpul trece şi între timp, un alt sindicalist anunţă la microfon: \"Începem la 12.45!\".
* Protestul nostru şi problemele Japoniei
Coloane de protestatari încep să ajungă în piaţă, în jur de ora 13.00, iar acţiunea începe să semene a miting de protest. O mare de steaguri colorate, pancarte, mesaje de solidaritate, inclusiv faţă de tragedia Japoniei, şi nelipsitele scandări "Jos Guvernul!", "Jos Băsescu!", "Hoţii!" au început să răsune, la în
