- Comentariu - nr. 742 / 16 Martie, 2011 Imi vine in minte scena in care, dupa ce un parlamentar al Opozitiei sustinea ca preturile alimentelor, ale legumelor si fructelor, vor creste cu 8-10%, domnul Valeriu Tabara, pe atunci nefiind inca ministru, a sarit in sus, ca ars, rosu de suparare si de atata revolta. "Asa ceva nu se poate!” – a clamat dumnealui. Oare chiar nu se astepta? Sau se considera, cumva, prin 1995-1996, cand a mai fost ministru al Agriculturii, ca si acum, dar romanii aveau ce manca, destul, bine si ieftin? Acceptand scaunul de ministru, chiar nu stia el ca-i vorba, azi, de cu totul alta realitate? Nici acum nu-mi dau seama – desi il cunosc bine! – daca a acceptat aceasta functie dintr-o ambitie sau din orgoliu politic! Mai zilele trecute, l-am auzit plangandu-se din cauza preturilor ridicate la produsele alimentare si de specula din piete. A vrut sa mai fie ministru o data? Atunci sa taca si sa suporte! Da, cred ca nu-i este usor unui ministru sa constate ca, in lipsa unor ferme agricole specializate, a umilirii producatorilor agricoli, azi, cand la moda-i cuvantul austeritate, iar dainuirea prin acest prezent atat de aberant este o adevarata aventura, pretul cartofilor, de pilda, hrana aceea traditionala a saracului, a crescut cu 67%! Incetul cu incetul, vom ajunge sa aducem totul din afara: grau, porumb, mere, pere, morcovi, ceapa, branza, zahar, ulei, faina (chiar si sarea!), intr-o Romanie devenita simpla piata de desfacere. Micii producatori, adevaratii proprietari ai pamantului, nu sunt sprijiniti, dimpotriva, iar pe maimarii zilei, in afara de gandul imbogatirii si al banului, nu-i mai preocupa nimic. Asa am ajuns noi, romanii, de rasul curcilor, intr-o tara numita, in perioada interbelica, "Granarul Europei”, sa mancam paine facuta de turci, din grau unguresc, cu mii de hectare de teren dintr-un pamant odinioara sa-l pui pe paine – conform