Împrejurările nu ne ajută ca, atunci cînd se semnalează aici situaţia unui monument istoric ameninţat, chestiunea să se încheie rapid, cu întoarcerea la ce ar fi fost normal. De aceea, de mai multe ori a fost nevoie să revin asupra degradării unor case istorice, intenţionat părăsite. Una dintre ele, despre care am scris acum patru ani şi, încă o dată, acum două luni, este nr. 7 din str. General Gheorghe Manu. Că acolo a locuit Spiru Haret justifică înscrierea casei ca monument istoric. Cu împrejurimi cu tot, ea face parte dintr-o zonă protejată. Cu toate acestea, ea nu e încă afară din pericol şi, de aceea, e timpul să cer din nou lămuriri despre soarta care-i este hărăzită.
DE ACELASI AUTOR Johnny Morţi şi manechine Un caz de mutilare Portarul şi rubinul Construită în 1885, casa are numai parter şi etaj, cu o terasă care, sprijinită pe două coloane, acoperă peronul de la intrare, spre care suie cîteva trepte. Cîndva, ea fusese înconjurată de o mare grădină, din care n-a mai rămas nimic. În 1941, cînd au fost evacuaţi de acolo legionarii din Institutul Naţional al Cooperaţiei, s-a înfiinţat Muzeul „Spiru Haret“, al cărui nume a mai rămas, pe jumătate şters, pe o placă de pe faţadă. N-a trecut multă vreme şi comuniştii au instalat acolo clubul unei echipe de fotbal. Marele ministru care a organizat învăţămîntul românesc modern ar fi fost dat uitării dacă n-ar fi avut statuia din faţa Universităţii. Deocamdată a plecat şi ea de la locul ei, fiind plantată într-un parc, în aşteptarea zilei cînd va fi gata parking-ul subteran, acolo unde se face acum arheologie cu excavatorul pe ruinele mănăstirii Sfîntul Sava. Statui, muzee, urme istorice se succed ca secvenţele unui film accelerat: nimic nu se păstrează. Românii n-au învăţat să respecte vechimea, sau măcar să aleagă din trecutul lor ceea ce merită recunoştinţă. Nu pot să cred că ei nu ştiu cine a fost Haret
