Despre sunet e vorba la mine-n viaţă. În mai puţine cuvinte: radio şi muzică. Desigur, frazele pot deveni mai lungi şi-atunci afli pixelii sau microtoniile. Emisiunea mea Dimineaţa crossover creşte de trei ani la Radio România Cultural. Cînd am început, habar n-aveam cu ce se mănîncă un astfel de proiect. Purtam însă, pe holurile kafkiene ale radiodifuziunii, idealul unui mediu liber, neacademic în exprimare, cultural (şi) revoluţionar. Cîntam în emisie pentru că asta era tot ce-mi doream: să fac radio. Între timp, şi în mod surprinzător, emisiunea a primit Premiul Actualităţii muzicale a Uniunii Muzicologilor şi Compozitorilor. Mai puţin surprinzător a fost să sar şotronul printre coperţi de discuri din vinil – pentru a defini şi vizual acest spaţiu sonor matinal – în care, pe nesimţite/ pe nevăzute, se trece de la muzica secolelor trecute, la mixul contemporan al stilurilor muzicale urbane. Aş putea spune că Avant’n’Gard a apărut ca o altă întruchipare necesară a aceluiaşi ideal de libertate. Este vorba despre un colectiv artistic care dezvoltă un tip de performance de provenienţă improvizatorică, cu inflexiuni de teatru muzical, atingînd uneori ambientalul minimal, alteori disonanţele adînci şi ritmica psihedelică. Mihai Balabaş este violonistul, chitaristul şi creatorul de sunet, Călin Torsan – maestrul zen şi vocea fluierelor, Gabriel Bălaşa – percuţionistul culorilor şi pictorul ritmurilor, iar eu adaug claviaturi, cuvinte şi frînturi de cîntec. În această ecuaţie de 1+1+1+1=1, existăm de aproape un an. Nu există însă o scenă predefinită pentru un act artistic ca al nostru, iar publicul se formează încet-încet, mai cu o „Romanţă neperforată“, mai cu un „Colind netemperat“ sau cu un Peisaj pictat în ceai (album bootleg), prin cluburi, ceainării şi festivaluri. Vom cînta în continuare. Eventual, vom căuta şi o casă de discuri.

Maria Balabaş face p