Bibliografia poetului, prozatorului, dramaturgului şi memorialistului Valeriu Anania (1921–2011) se impune a fi cercetată, cu pasiune şi răbdare, spre a cataloga şi a decripta cu exactitate întreaga sa operă literară publicată, în vremuri nu tocmai aşezate, sau cea rămasă, deocamdată, în manuscris.

O întâmplare din cele fericite mi-a facilitat întâlnirea cu prozatorul, memorialistul şi editorul Constantin Pelmuş (1900-1987) care, în deceniul cinci al secolului trecut, îl cunoscuse pe tânărul, foarte tânărul poet Valeriu Anania, ce urma să publice o carte de poezii la Editura Tradiţia. Relaţiile dintre cei doi scriitori, cu orientări estetice şi politice asemănătoare, au fost de lungă durată şi s-au concretizat într-un incitant dialog epistolar ce se cuvine a fi cunoscut de cercetătorii şi istoricii literari. Şi nu numai de aceştia.

Revelatoare, prin informaţiile literare şi culturale, mi se par a fi şi epistolele ce se publică acum întâia oară, în care Valeriu Anania îl consiliază, îl îndrumă şi îi oferă soluţii din cele mai pragmatice privitoare la noua oficină tipografică şi editorială, Tradiţia.

Demne de reţinut sunt confesiunile şi precizările pe care le face Valeriu Anania, în acei ani, referitoare la biografia sa şcolară, la colaborările cu poezie la unele dintre cele mai importante reviste literare ale momentului – Gândirea, Convorbiri literare şi Dacia rediviva – precum şi la organizarea şi funcţionarea Editurii Tradiţia.

Astfel de mărturii, din ce în ce mai rare şi cu atât mai preţioase, contribuie esenţial la elaborarea unor biografii şi monografii absolut necesare privind un scriitor, o operă şi, evident, epoca în care acestea s-au ivit şi s-au impus.

Polovraci, 11 februarie 1943

Domnule Pelmuş,

Plecarea mea din Bucureşti a fost iarăşi atât de precipitată, încât n-am găsit răgaz pentru a sta de vorbă. @