Doar cine nu-l cunoaşte pe Traian Băsescu s-ar putea mira de gestul său de a-l nominaliza, practic, pe Boc, pentru succesiunea la preşedinţia partidului. Şi nu atât de votul său pro-Boc, cât de opţiunea clară contra – Blaga.

Buldogul a devenit o problemă pentru preşedinte încă dinainte de mitingul poliţiştilor care au aruncat cu chipiele în ograda prezidenţială şi au scandat slogane intrate în folclor. Blaga tocmai scăpase din filtrul remanierii care i-a trecut pe linie moartă pe ceilalţi doi componenţi ai tripletei “retro” – Videanu şi Berceanu. Mitingul i-a oferit preşedintelui prilejul ideal de a-l scoate din circuit pe – poate – singurul om din nomenclatura portocalie, nedispus să facă sluj în faţa stăpânului. Ce a urmat de acolo înainte face parte din tipicul lichidărilor de tip stalinist: atacul la Vămi l-a vizat din primul moment şi era răspunsul la îndrăzneala acestuia de a afirma că se va înscrie în competiţia pentru şefia partidului ca să blocheze accesul unor persoane neîndreptăţite, iar la momentul respective toată lumea a înţeles cine era persoana respectivă.

Cine nu e cu noi, e împotriva noastră – spunea tătucul Stalin în urmă cu aproape un secol şi observaţia sa rămâne valabilă. Blaga nu e cu noi atâta timp cât mogulii sunt cu el. Iar mogulii sunt cu el pentru că televiziunile acestora îl menajează şi nu-l atacă precum pe ceilalţi corifei portocalii.

De aici raţionamentul îşi urmează cursul: îl menajează pentru că sunt înţeleşi! Complotează împotriva puterii legale! Vrea să pună mâna pe partid şi să-l aservească mogulilor şi intereselor lor!

Eu sunt mai naiv de felul meu şi nu prea pun preţ pe teoriile conspiraţiei. Cred cu seninătate că atitudinea presei faţă de Blaga este dictată de evidentul său bun simţ suplimentar şi unei credibilităţi de care toţi ceilalţi cam duc lipsă. Aceste calităţi îi pot fi însă fatale politicianulu