Nu am mai fost din 2007 la Tîrgu Mureş. Aproape că nici nu mai ştiu ce se întîmplă pe acolo... cam ciudat... am auzit că Theodor Cristian Popescu a montat „Krum”, că Victor Ioan Frunză a pus în scenă două spectacole, că Massaci s-a jucat cu una dintre formulele lui de teatru de improvizaţie, că Vlad Rădescu a fost o vreme director.
În fine, eu nu am mai văzut nimic din ce joacă trupa aceasta. De care m-am simţit legată o bună perioadă. Ca să ajungi în acest oraş minunat din această ţară tot mai bezmetică, e o acţiune serioasă, ce-ţi ia ceva vreme din viaţă! Avioanele au un orar ce face imposibilă descinderea în preajma gong-ului unei reprezentaţii de teatru. Ca sa vezi un spectacol sîmbătă seara, de pildă, cazul meu, ar trebui să pleci vineri în zori. Şi să te întorci luni. Asta pentru cine este liber ca pasărea cerului. Nu poţi să mergi cu un avion convenabil nici la Sibiu, nici la Cluj. Din acelaşi motiv, ajungi fie cu douăzeci şi patru de ore mai devreme, fie mult prea tîrziu. Ce rămîne? Să spunem că trenul. Dacă te scoli cu noaptea-n cap, poţi să prinzi ceva pînă la Sighişoara. Oricum, întîrzierea semnificativă şi prea bine cunoscută pe acestă rută nu este trecută în nici un anunţ pentru călători. Politeţea este exclusă din serviciile SNCFR, ca şi atît de multe alte servicii, incluse, însă, în preţul biletelor. De la Sighişoara, cu o maşină, se mai face cam o oră pînă la destinaţie. Sau, iei un tren pînă la Braşov, cu aceleaşi ore de întîrziere neprecizate şi, cu sufletul la gură, cu o maşină, nemîncat şi neliniştit, poţi să prinzi spectacolul de la Teatrul Naţional din Tîrgu Mureş. Probabil că nici un demnitar nu şi-a dorit să meargă, plecînd din capitală, la vreo reprezentaţie a acestui teatru. Altfel, poate, mă gîndesc, s-ar fi găsit o soluţie ca să nu pară că traversezi un ocean în ţărişoară...
Pe geamul maşinii cu care mă îndrept spre specta
