Ne-am convins că viaţa fără bani nu mai înseamnă nimic. Am aflat că banii şi legea junglei par să fie instrumentele ce conduc planeta noastră, care se tot răzvrăteşte. Se vorbeşte despre războaie aţipite la marginea istoriei, despre schimbări de regim politic, împlinite, de fapt despre necesitatea democratizării şi reformării sistemului politic în varii zone ale lumii şi despre catastrofe naturale care ar putea să ne dea de gândit. Să le dea de gândit mai-marilor lumii. Iar catastrofa nucleară din Japonia nu cred că a lăsat omenirea indiferentă. În timp ce pe plaiurile noastre îngheţate de multiplele crize care se tot vântură, de-a lungul şi de-a latul, asistăm la cutremure sociale devastatoare, pe termen lung… În condiţiile în care Puterea şi Opoziţia îşi dispută priorităţile în regăsirea balanţei echilibrului şi adevărului. Başca de cea a dreptăţii. Vorbe… Asemenea celor strigate, ieri, la mitingul sindicaliştilor din Piaţa Constituţiei, unde peste 8.000 de persoane au protestat în faţa Parlamentului împotriva adoptării de Guvern a noului Cod al Muncii. "Nu vrem să fim sclavi!", "Cancerul este portocaliu, poporul este în metastază!", sunau două din zecile şi sutele de sloganuri ale protestatarilor, în timp ce parlamentarii dezbăteau şi votau moţiunea de cenzură "Codul Boc - salarii mici, şomaj mare, firme falimentate"… Iar lumea e liberă să gândească, să muncească şi să-şi ceară drepturile. Cu toate că aleşii noştri privesc, după cum le e firea şi orientarea, în direcţii adverse. Puterea se menţine pe dubla poziţie, de atac şi de apărare: "Noul Cod al muncii este mai bun decât cel vechi. Sigur, nu-i perfect". Opoziţia se mulţumeşte să remarce gravitatea situaţiei: "La Bruxelles, există o mare suspiciune, aceea că în România nu există dialog social…" E drept, cetăţenii nu există şi nu contează, în România. Libertatea, în plină şi declarată democraţie, este şubr