Criticul literar Dan C. Mihăilescu îşi exprimă speranţa că vor dispărea „zonele de patologic" din lumea scriitorilor.Dihoniile şi dezamăgirile, precum memoriile lui Adrian Marino, cazul Petru Romoşan sau arhivele CNSAS - sunt printre subiectele textelor din volumul „Şi aşa mai departe?".
„Am vrut să fie un fel de autoamăgire sau autoexorcizare, în speranţa că răutatea de-acum, duşmăniile care caracterizează viaţa literară nu se vor perpetua. De-aia am folosit şi un semn de întrebare, «Şi aşa mai departe?»", a declarat Dan C. Mihăilescu pentru România Liberă. „Adică, va continua acest urât, ne vom duşmăni la fel de tare mai departe? Războiul dintre Polirom şi Humanitas se va duce mai departe, dintre Dilema şi Observatorul cultural, dihonia, dihotomia dintre Norman Manea şi Cărtărescu la Premiul Nobel... între Adrian Marino în război cu toată lumea literară? Adică toată zonele de patologic sper să dispară... Trebuie să dispară", a mai adăugat criticul literar înainte de lansarea cărţii.
„O milă nesfârşită faţă de personajul Adrian Marino"
Criticul literar a şi publicat un text referitor la volumul de memorialistică scris de Adrian Marino şi lansat după cinci ani de la moarte, despre care spune: „...după ce am trecut, fireşte, prin furia iniţială şi după ce mi-am depăşit, nu fără o vagă senzaţie de greaţă, impulsurile de şarjare acidă, am observat că sunt brusc îmblânzit de o milă nesfârşită faţă de personajul Adrian Marino, ca şi faţă de nedreptatea supremă, pe care şi-a făcut-o, în posteritate, cu mâna lui. (...) Or, aşa ceva este un păcat capital, egal cu sinuciderea, aş zice". Adrian Marino are epitete deloc măgulitoare pentru toţi autorii români, afirmând la un moment dat că Dan C. Mihăilescu ar putea intra „cu agresivitate în intimitatea vieţii mele mă umple, de pe acum, de oroare".
Pornind de la episodul Adrian Marino, Dan C. Mihăilescu n
