România – ţara în care s-au construit 200 de km de autostradă în 20 de ani – vrea şosele suspendate. Bucureşti – capitala cu un milion şi jumătate de maşini şi aproape trei milioane de locuitori – vrea un nou bulevard. Soluţii urbane abandonate de decenii în Europa occidentală îşi găsesc un nou teren de testare. Iar inventăm roata. Cu ce preţ?

În 2008, Sorin Oprescu a cîştigat mandatul de primar cu un program considerat vizionar, poate chiar utopic: printre altele, a promis şi autostrăzi suspendate. Ridiculizat în presă pentru proiectele fantasmagorice şi megalomanice pe care le-a propus, Oprescu a reuşit pînă la urmă să se impună în faţa celorlalţi candidaţi, a căror evoluţie în campania electorală a fost mai degrabă ştearsă. Promisiunea lui a prins: într-adevăr, se circulă greu în Bucureşti, milioane de maşini se înghesuie zilnic pe aceleaşi străzi înguste. Infrastructura e deficitară, transportul public nu face faţă numărului mare de călători, traficul a ajuns infernal tot timpul – aproape că nu se mai poate spune cu precizie cînd sînt orele de vîrf. Deşi a fost ales, aproape nimeni nu a crezut că va reuşi. Acum, la jumătate de mandat, autostrăzile suspendate încep să capete contur. Mulţi vor să fie date în folosinţă cît mai repede. Dar şi cei care vor să-l oprească pe primar sînt din ce în ce mai numeroşi... Ultimul motiv de dispută e noul bulevard ce va lega cartierul Uranus de Piaţa Victoriei şi care traversează o zonă istorică, centrală, a oraşului. „Diametrala“ – cum este numită în proiectul urbanistic – ar urma să preia o bună parte a traficului care acum se desfăşoară doar pe două bulevarde – Magheru şi Calea Victoriei. Ambele căi au devenit neîncăpătoare; o nouă rută, pe aceeaşi direcţie, dar care să nu traverseze direct centrul oraşului, era necesară – susţin urbaniştii. Constantin Enache, profesor la Facultatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion M