Cele intamplate in Parlament, dar si pe ecrane, in ziua motiunii de cenzura impotriva Guvernului Boc, sunt o mostra edificatoare asupra vietii politice mai mult decat disfunctionale, de-a dreptul aberante, pe care o avem.
Principala protagonista a fost Opozitia. Dupa ce, in urma cu cateva luni, au reusit performanta, cu potential de precedent periculos, de a arata Puterii cum poti amana sine die dezbaterea unei motiuni de cenzura (neasigurand cvorumul la citirea ei), parlamentarii USL au mai facut un pas mare in aceeasi directie. Au aruncat in derizoriu propria motiune de cenzura, boicotata din interior cu o tema marginala si expirata si cu un mesaj de tip vadimist: ungurii ne iau Ardealul.
In mod normal, intr-o astfel de situatie, Puterea este cea interesata sa distraga atentia de la un vot crucial pentru soarta Guvernului si sa creeze diversiuni care sa sparga frontul advers. Doar ca de aceasta data frontul advers era deja spart, caci Opozitia a plecat infranta la razboi. Cele 211 voturi pe care le-a dat pentru motiune (unul a mai venit de la Mircia Giurgiu - PD-L) ne arata ca nu a reusit nici macar mobilizarea exemplara pe care si-a propus-o. Cum si mitingul sindical a fost un esec lamentabil, USL a incercat in extremis o diversiune care sa-i aduca macar o victorie de imagine, adica o motiune impotriva lui Traian Basescu, prietenul lui Viktor Orban.
Dar tema acestei motiuni era lovita din start de acelasi derizoriu: ungurii ne iau Ardealul. Mai grav este ca in disperarea lor s-au folosit pentru sustinerea ei de un discurs, se pare, alterat al premierului maghiar Viktor Orban. Caci atunci cand a venit de la amabasada Ungariei textul oficial al mesajului el nu continea de fapt nicio referire la Ardeal. Puiu Hasotti, varful de lance al demersului nationalist, bine pregatit in discursurile lui Crin Antonescu si Victor Ponta, a dat v