Un euro a ajuns la mai puţin de 4,2 lei, iar dolarul a scăzut sub pragul de 3 lei. Cine câştigă şi cine pierde din această evoluţie? Facturile la telefonie mobilă, ratele la creditele în valută şi chiriile vor deveni mai suportabile pentru populaţie. Exportatorii se roagă ca euro să nu scadă sub 4,1 lei.

Leul s-a apreciat, ieri, faţă de moneda unică europeană la maximul ultimelor nouă luni şi jumătate (4,1788 lei), în timp ce dolarul american a coborât la nivelul din urmă cu un an (2,9807 lei). Mai exact, de la începutul lui 2011, moneda naţională s-a apreciat cu 2,13% faţă de euro şi cu 7% faţă de dolar.

Economiştii spun că impactul aprecierii monedei naţionale asupra preţurilor de consum este mai mic decât cel al deprecierii. Cu alte cuvinte, atunci când leul slăbeşte, acest lucru se simte mai acut în nivelul inflaţiei - respectiv o accelerare a acesteia - decât în situaţie inversă. Potrivit economistului-şef al ING, Nicolaie Alexandru-Chidesciuc, la o întărire a leului de 10%, rata inflaţiei scade cu 1-1,5 puncte procentuale în decurs de un an. „Pentru un impact semnificativ ar trebui ca leul să se aprecieze destul de mult la începutul anului. Or, nu este cazul de faţă", a arătat economistul.

Şi totuşi, există un impact direct şi simultan al întăririi leului asupra anumitor preţuri, cum ar fi cele indexate la cursul de schimb. Dintre acestea, tarifele serviciilor de telefonie au cea mai mare pondere în coşul de consum, amplificând astfel efectul cursului de schimb asupra inflaţiei. Pentru populaţie, acest lucru înseamnă facturi mai mici la telefonie, urmate de reducerea ratelor la creditele în euro şi dolari. De asemenea, tarifele la transportul aerian şi chiriile fixate în valută vor suferi ajustări.

Impact limitat pe importuri

În mod normal, când leul se depreciază, preţul produselor importate creşte. În sens i